dig

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. digue)

1. construcție de piatră, de beton etc. care apără rada unui port, drumurile pe țărm etc. de acțiunea erozivă a valurilor.

contradig

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-digue)

1. dig provizoriu de consolidare a unui dig principal.

digama

Parte de vorbire:  s.m. inv.  
Etimologie: (fr., gr. digamma)

1. a șasea literă a vechiului alfabet grec (Ϝ), corespunzând sunetului u consonantic.
2. var. digamma.

digametic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT digameticus
2. FR digamétique
3. EN digametic
4. DE digametisch
5. RU диraметический
6. HU digametikus, nőnemű és hímnemű gamétákat is tartalmaz

digametic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. digamétique)

1. care posedă ambele tipuri de gameți, masculi și femeli.

digamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. digamie)

1. fenomen particular plantelor cu flori, la care doi gameți masculi produc o dublă fecundare.

digastric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. digastrique)

1. (mușchi) al regiunii superioare și laterale a gâtului, o parte cărnoasă la fiecare terminație și o porțiune tendinoasă intermediară.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

aborigen, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. aborigène, lat. aborigines)

1. I. referitor la locul unde se află cineva, originar din acest loc; băștinaș, autohton, indigen.
2. II. locuitor originar din țara în care locuiește.
3. (antonime) alogen, străin.

acalazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achalasie)

1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.

acantocefali

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. acanthocéphales)

1. (zool.) clasă de viermi nematelminți, paraziți intestinali, fără tub digestiv, cu un rostru cefalic sau cu un fel de trompă cu cârlige; (la sg.) vierme din această clasă.

acidogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acidogenèse)

1. proces de formare a unui acid.
2. (biol.) reprezintă a doua etapă (din patru) a digestiei anaerobe și este o reacție biologică în care monomerii simpli sunt transformați în acizi grași volatili.

aclorhidrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. achlorhydrie)

1. (med.) stare în care nivelul de acid clorhidric din lichidul gastric (esențial pentru digestie) este absent; anaclorhidrie.