Dictionar

dilemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dilemme, lat., gr. dilemma)

1. raționament silogistic care pune două alternative contradictorii, dintre care trebuie aleasă una, deși amândouă duc la același rezultat.
2. situație cu două ieșiri, ambele defavorabile; încurcătură; alternativă.
 

dilematic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dilemmatique)

1. de natura unei dileme; care prezintă o dilemă.
 

dilematic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dilemmatique)

1. de natura unei dileme; care prezintă o dilemă.