Dictionar

dilua

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. diluer)

1. a reduce concentrația unei soluții.
2. (fig.) a micșora, a slăbi.
 

diluant, -ă

Parte de vorbire:  I. s.m., II. adj.  
Etimologie: (fr. diluant)

1. I. substanță care are proprietatea de a dilua.
2. lichid adăugat la vopsea sau lac pentru a ușura aplicarea.
3. II. care diluează.
4. (fig.) care atenuează esențialul.
 

diluat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dilua)

1. adj. (despre soluții) puțin concentrat.
2. (fig.; despre stil) dezlânat, prolix.
3. s. n. soluție căreia i s-a micșorat concentrația prin adăugare de solvent.
 

afresco (2)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. affresco)

1. tehnică de pictură murală care constă în întinderea culorilor, prealabil măcinate și diluate în apă, pe un strat de tencuială proaspătă; pictură realizată cu această tehnică; frescă.
 

albuminos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. albumineux)

1. (biol.) care conține albumină, care are proprietățile albuminei.
2. apă albuminoasă = soluție din albuș de ou diluat în apă, folosită în special pentru dezotrăvire.
 

barbotină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbotine)

1. pastă diluată vitrifiabilă cu care se lipesc ornamentele și toartele pe obiectele de ceramică.
2. decorație cu o asemenea pastă pe porțelan sau pe faianță.
 

bolus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bolus)

1. argilă fină, follosită ca diluant solid.
 

cobbler

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. cobbler)

1. băutură răcoritoare pe bază de vin și alte băuturi alcoolice diluate, cu gheață și ornamente de fructe.
 

diluant, -ă

Parte de vorbire:  I. s.m., II. adj.  
Etimologie: (fr. diluant)

1. I. substanță care are proprietatea de a dilua.
2. lichid adăugat la vopsea sau lac pentru a ușura aplicarea.
3. II. care diluează.
4. (fig.) care atenuează esențialul.