Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. diluvium)
1. potopul biblic; (p. ext.) revărsare de ape, cu furtună şi ploi torenţiale; potop.
2. pleistocen.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. pediluvium fr. pédiluve)
1. orice dispozitiv temporar sau permanent destinat spălării picioarelor goale (de exemplu la intrarea în piscine, saune sau zone de tratament termic, talasoterapie); baie de picioare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diluvial)
1. care ține de diluviu, provenit din diluviu, de diluviu; diluvian.
2. (despre ploi) abundent, care seamănă cu potopul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diluvien)
1. adj. referitor la diluviu; provenit din diluviu; diluvial.
2. s. n. pleistocen.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pléistocène)
1. (din) prima epocă, cea mai lungă, a cuaternarului, caracterizată prin alternanţa intervalelor reci cu intervale calde; glaciar; diluviu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. postdiluvien)
1. care a avut loc după diluviu, care aparține acestei perioade.