Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. essai)
1. studiu de proporții reduse asupra unor probleme filozofice, literare, științifice etc., care expune un punct de vedere personal, fără intenția de a epuiza subiectul.
2. încercare; probă.
3. probă preliminară de mărci poștale pe hârtie și în culori diferite, din care se alege cea care va rămâne prototipul definitiv al întregului tiraj.
5. (rugbi) așezarea mingii la sol, dincolo de linia de but a adversarilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. extramundan)
1. dincolo de mundan, dincolo de ordinar; din afara lumii.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. extrapoler)
1. a aplica procedeul extrapolării; a face o extrapolare.
2. a deduce sau a generaliza plecând de la date parțiale sau dintr-o altă zonă.
3. (matematică) a calcula valori sau a extinde o serie dincolo de limitele cunoscute; a calcula prin extrapolare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. extrapolation)
1. deducere, generalizare plecând de la date parțiale.
2. extinderea faptelor observate printr-o ipoteză care merge în aceeași direcție.
3. (matematică) estimarea valorii unei funcții dincolo de limitele cunoscute.
Parte de vorbire: loc. s. f.
Origine: (it. fata morgana)
1. formă de miraj din regiunile călduroase, în care imaginile obiectelor situate dincolo de orizont apar mai aproape şi răsturnate, ca reflectate într-o apă.
2. (fig.) vis înşelător, iluzie; nălucire.
Parte de vorbire: s.n. (franțuzism)
Origine: (fr. faubourg)
1. cartier situat în trecut în afara zidurilor sau dincolo de porțile unui oraș; suburbie.