Rezultate principale (Diplomație):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diplomatie)
1. activitate desfăşurată de un stat prin reprezentanţii săi peste graniţă, în vederea realizării obiectivelor politicii sale externe; diplomatică (II, 2).
2. carieră, funcţie de diplomat.
4. abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.).
Rezultate secundare (Diplomație):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diplomatique, lat. diplomaticus, /II, 2/ germ. Diplomatik)
1. adj. referitor la diplomaţie, de diplomat.
2. corp ~ = totalitatea ambasadorilor, miniştrilor şi reprezentanţilor străini care se află în capitala unui stat.
4. s. f. disciplină a istoriei care se ocupă cu cercetarea vechilor diplome, a cărţilor şi a altor documente oficiale.
5. diplomaţie (1).
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (it. diplomaticamente)
1. într-un mod diplomatic, ca diplomații.
2. pe cale diplomatică, prin mijloacele diplomației.
3. (prin analogie) cu finețe și pricepere.