Rezultate secundare (Director):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. codirecteur)
1. cel care deţine conducerea (unei instituţii) cu altcineva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. directeur, lat. director, /III/ după fr. directrice)
1. adj. care dirijează, care orientează, care trasează direcţii.
2. roţi ~oare = roţi care permit conducerea unui vehicul.
3. plan ~ = hartă la scară mică, care serveşte la pregătirea operaţiilor militare.
4. s. n. element constructiv pentru mărirea directivităţii unui sistem de antene.
5. s. f. (mat.) curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafeţe conice sau cilindrice.
6. (la conice) polara unuia dintre focare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. directeur, lat. director)
1. conducător al unei întreprinderi, al unei instituţii sau al unei direcţii dintr-un organ central.
2. fiecare din cei cinci membri ai Directoratului (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. directorat)
1. funcţia de director şi durata cât ea este deţinută de cineva.
2. local unde funcţionează o direcţie.
3. consiliu de cinci persoane care a guvernat Franţa între 1795 şi 1799; directoriu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. directorial)
1. care aparține sau care se raportează unui consiliu de administrație, unui director; (înv.) directoresc.
Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (director + -at)
2. directorat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. capitulaire)
1. referitor la capitul1, la canonici.
2. cancelar ~ = canonic director de studii în şcolile catedralelor din evul mediu; scrisoare ~ă = scrisoare care notifică canoanele unui conciliu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. directoire)
1. stil ~ (şi s. n.) = stil dezvoltat în timpul Directoratului în Franţa, în decor, mobilier şi modă, care se caracterizează prin inspiraţia din vechea artă egipteană, precum şi din cea greco-romană.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. directeur, lat. director)
1. conducător al unei întreprinderi, al unei instituţii sau al unei direcţii dintr-un organ central.
2. fiecare din cei cinci membri ai Directoratului (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. directorat)
1. funcţia de director şi durata cât ea este deţinută de cineva.
2. local unde funcţionează o direcţie.
3. consiliu de cinci persoane care a guvernat Franţa între 1795 şi 1799; directoriu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. directorial)
1. care aparține sau care se raportează unui consiliu de administrație, unui director; (înv.) directoresc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. directoire)
1. consiliu însărcinat cu conducerea unei instituții, întreprinderi, organizații etc.
2. (istorie) consiliu de cinci persoane, care a guvernat Franța din 1795 până în 1799, instituit prin Constituția anului III; directorat.