Parte de vorbire: s.
Origine: (dirija + -or)
1. cel care conduce o orchestră, un cor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (dirijor + -al)
1. referitor la dirijor, de dirijor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (dirijor + -at)
1. arta conducerii unui ansamblu muzical în procesul interpretării; dirijat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (femeie + dirijor)
1. femeie care conduce o orchestră sau un cor; dirijoare, șefă de orchestră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baguette)
2. vergea subţire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor.
3. băţ de lemn sau de metal servind la punerea în vibraţie a unor instrumente de percuţie.
4. partea de lemn a arcuşului.
5. dungă colorată care împodobeşte uneori ciorapii pe partea exterioară.
6. piesă cilindrică, subţire, a unui mecanism, a unei maşini.
7. mulură mică cu secţiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic.
8. element ornamental aşezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kapellmeister)
1. prim interpret (violonist) al unei orchestre.
2. dirijor al unei orchestre mici, al unei fanfare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dirija + -at)
1. arta conducerii unui ansamblu muzical în procesul interpretării: dirijorat.
2. disciplină care studiază tehnica acestei arte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (dirijor + -al)
1. referitor la dirijor, de dirijor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. leader)
1. conducător al unui partid politic, al unei organizații obștești.
2. dirijor, șef al unei orchestre de jaz sau al unei secții instrumentale.
3. echipă, sportiv care se găsește în fruntea unei competiții.
4. (mar.) tip de navă conducătoare a unei flotile de nave ușoare.
Parte de vorbire: s.N.
Origine: (fr. pupitre)
1. masă cu suprafața înclinată, pe care se poate scrie, citi etc.
2. cutie cu capac înclinat, care se așază pe o catedră, pe o masă.
3. suport pentru partiturile muzicale.
4. la ~ = la conducerea unei orchestre, cu dirijor.
5. ~ de comandă = tablou, instalație pe care sunt montate comenzile pentru controlul și dirijarea unui proces tehnologic.