Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. disque, lat. discus)
1. obiect plat cu contur circular.
2. obiect rotund şi plat în proba atletică de aruncare la distanţă; proba însăşi.
3. placă circulară de material plastic pe care sunt gravate înregistrări sonore.
4. (inform.) suport circular magnetic pentru stocarea informaţiei.
5. ~ de frecvenţă = disc cu înregistrări speciale pentru verificarea şi măsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor.
6. muzică înregistrată pe disc (2).
7. suprafaţa aparentă a Soarelui sau a Lunii, văzută de un observator de pe Pământ.
8. organ sau structură anatomică circulară, plată.
9. ~ embrionar (sau germinativ) = formaţie a embrionului în stadiul de blastulă la rechini, peşti osoşi, reptile şi păsări; bănuţ; ~ intervertebral = ţesut fibros între două vertebre, ca un disc cu un nucleu bulbos; hernie de ~ = hernia discului intervertebral.
10. receptaculul sau partea terminală la compozee.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. compact-disk)
1. disc optic, de proporţii reduse (12 cm diametru), conţinând date digitalizate, decodabil prin sistem laser.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Basalscheibchen; Scheibchen
5. RU бaзaльный диск; мaленький диск
6. HU alapkorong
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN plage; suprahilar disc
4. DE suprahilare Plage
5. RU стерильное пятно; супрarилярный диск
6. HU csúcs feletti, magköldök feletti korong
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. disc-jockey)
1. prezentator, comentator de muzică pe discuri la radio sau în discoteci.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (disc + recital)
1. disc care conține un recital.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. discal)
1. referitor la discurile intervertebrale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiologie)
1. disciplină care studiază elementele anorganice, adică elementele lipsite de viață.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aborder)
1. intr. (despre nave) a se ciocni.
2. a se opri lângă o navă bord la bord.
4. tr. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi.
5. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acanthologie)
1. disciplină care se ocupă cu studiul spinilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acarologie)
1. disciplină care se ocupă cu studiul căpușelor și acarienilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acyanopsie)
1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră (și violetă, pentru unii autori), una dintre cele trei culori fundamentale (roșu, verde și albastru).