Dictionar

discret, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. discret, lat. discretus)

1. adj. care știe să păstreze un secret, o taină.
2. rezervat, reținut (în purtări, în vorbe).
3. (mat., fil.) format din elemente distincte; care variază în salturi; discontinuu.
4. (fiz.; despre semnale) a cărui mărime este reprezentată printr-un număr finit de valori.
5. (fig.) greu, puțin perceptibil.
6. adv. fără să atragă atenția.
 

discreție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discrétion, lat. discretio)

1. însușirea de a fi discret.
2. a păstra ~ = a nu divulga o taină încredințată.
3. (fam.) la ~ = din belșug; la ~a (cuiva) = la cheremul, la dispoziția (cuiva).
 

discreționar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. discrétionnaire)

1. arbitrar.
2. care are prin lege libertate de acțiune.
3. puteri ~e = puteri date unei autorități de a lua măsurile pe care le socotește necesare în anumite împrejurări și în afara legii.
 

discretoriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. discretorium, fr. discrétoire)

1. adunare de clerici, consiliul superiorului unei mănăstiri catolice.
 

afișaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. affichage)

1. acțiunea de a (se) afișa sau rezultatul acțiunii respective; lipire de afișe; afișare.
2. (fig., depr.) faptul de a se afișa fără discreție; exhibiție intensivă sau indiscretă.
3. (inform.) mod de vizualizare a datelor și rezultatelor furnizate de un ordinator.
 

bavard, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bavard)

1. vorbăreț, guraliv, limbut.
2. incapabil de a păstra un secret; indiscret.
 

curios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. curieux, lat. curiosus, it. curioso)

1. care manifestă curiozitate; indiscret.
2. care stârnește curiozitate; ciudat, neobișnuit.
 

curiozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. curiosité, lat. curiositas)

1. dorința de a cunoaște ceva nou sau neobișnuit.
2. indiscreție.
3. caracterul ciudat al unui lucru, al unei ființe; raritate, ciudățenie.
 

delicat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. délicat, lat. delicatus)

1. (despre aspectul unor ființe sau lucruri) gingaș, fin, grațios.
2. slăbuț, plăpând.
3. (despre mâncăruri) de bună calitate, bun la gust.
4. (despre culori) discret, pal, estompat.
5. ales, distins; (fig.) atent, prevenitor.
6. (despre situații) în care trebuie acționat cu prudență, cu rezervă; dificil, greu de rezolvat.
 

dictator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dictateur, lat. dictator)

1. (în Roma antică) magistrat suprem, ales de senat pe termen de șase luni și investit cu putere absolută în vreme de război.
2. conducător de stat cu puteri discreționare.
3. (fig.) om cu purtări autoritare.