Dictionar

Rezultate principale (Disculpa):

Disculpa

Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. disculper)

1. a (se) dezvinovăţi, a (se) justifica.

2. (refl.) a se dezvinovăți, a se scoate din culpă.

3. tr. a recunoaște un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză).

4. a demonstra cineva este inculpat pe nedrept.

5. (var.) (înv.) a (se) desculpa.


Disculpă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. discolpa)

1. împrejurare, argument invocat pentru dezvinovățire; lipsă de vină; nevinovăție.


Rezultate secundare (Disculpa):

Disculpabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. disculpable)

1. care poate fi disculpat; scuzabil.


Disculpare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. disculpa)

1. acțiunea de a (se) disculpa, de a (se) scoate din culpă; dezvinovățire.

2. scoatere din cauză a unui acuzat după ce s-a dovedit nevinovăția acestuia.

3. (var.) (înv.) desculpare.


Disculpat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. disculpa)

1. care și-a dovedit (și căruia i s-a recunoscut) nevinovăția; dezvinovățit, (înv.) dezvinuit.

2. (despre un acuzat) care a fost scos din cauză după ce i s-a dovedit nevinovăția.

3. (var.) (înv.) desculpat.


Acuzaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accusation, lat. accusatio)

1. acțiune în justiție prin care cineva este acuzat; acuzare.

2. orice reproș, orice imputare făcută unei persoane pentru o culpă, un defect.

3. (var.) (înv.) acuzațiune.

4. (antonime) disculpare, dezvinovățire.


Disculpabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. disculpable)

1. care poate fi disculpat; scuzabil.


Disculpare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. disculpa)

1. acțiunea de a (se) disculpa, de a (se) scoate din culpă; dezvinovățire.

2. scoatere din cauză a unui acuzat după ce s-a dovedit nevinovăția acestuia.

3. (var.) (înv.) desculpare.