Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dissident, lat. dissidens)
1. cel ale cărui păreri, convingeri (politice) sunt deosebite de ale majorităţii sau ale unui grup din care face parte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dissidence, lat. dissidentia)
1. deosebire de opinii (faţă de o majoritate); dezacord.
2. grup de persoane care susţin o parte diferită de aceea a majorităţii; sciziune care ia naştere în urma unei asemenea situaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. papolâtre)
1. nume dat partizanilor fervenţi ai papei sau ai catolicismului de către disidenţi.