Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. carpolyse)
1. (bot.) disociere a carpelelor sudate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chémosphère)
1. strat al atmosferei, între 40 şi 80 de km, în care are loc disocierea (ziua) şi recombinarea (noaptea) a moleculelor diferitelor gaze, sub influenţa radiaţiilor ultraviolete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dedubla)
2. ~a personalităţii = tulburare psihică manifestată prin disocierea personalităţii unui individ în una normală şi alta morbidă, fiecare dominând alternativ şi determinând un anume comportament.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diérèse, gr. diairesis)
1. disociere a unui diftong în elementele sale componente.
2. (în prozodia antică) despărţire a două picioare metrice într-un vers.
3. separare chirurgicală a ţesuturilor.
4. (biol.) diviziune şi multiplicare celulară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dissociation, lat. dissociatio)
1. disociere.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. lysi-, lyso-, - lyse, cf. gr. lysis)
1. „disociere, dizolvare, disoluţie”.