Dictionar

dispus, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dispune)

1. aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru.
2. a fi bine ~ = a avea bună dispoziție, a fi vesel.; (fig.) a fi ușor amețit de băutură; a fi prost ~ = a fi indispus.
 

acentric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acentrique, lat. acentricus)

1. (despre cromozomi) nedispus în centru.
2. lipsit de centromere.
 

aciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acyclique)

1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
5. (antonim) ciclic.
 

actinocarp, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actinocarpe)

1. (despre plante) cu fructele dispuse radial.
 

afrontat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affronté)

1. (despre motive iconografice) reprezentat prin două animale dispuse față în față.
2. (heraldică) privind în față sau cu fața către observator.
 

agaricacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agaricacées)

1. familie de ciuperci bazidiomicete, având pălăria la partea inferioară cu lamele dispuse radial.
 

ajusta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ajuster)

1. (tehn.) a potrivi, a adapta (o piesă).
2. a potrivi pe corp (o haină).
3. a înlocui valorile statistice empirice cu valori teoretice, dispuse continuu și regulat, care să dea o imagine cât mai reală a unui fenomen.