distila-Dicti0nar.ro electronic

Distila

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. distiller, lat. distillare)

1. a efectua o distilare.

2. (chimie) a separa prin căldură părțile volatile și părțile nevolatile ale unei substanțe compuse.

3. (fig.) a extrage esența dintr-un lucru, și a o exprima cu rafinament.

Distila

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT destillare

2. FR distiller

4. DE destillieren

5. RU дистиллировaть; переrонять

6. HU lepárolni, desztillálni

Distilare

Parte de vorbire: s.
Origine: (distila)

1. trecere a unui lichid în stare de vapori prin fierbere, curmată de condensarea acestora, în scopul separării lichidului condensat de reziduuri.

2. vaporizare a lichidelor în unele materii solide sau rezultate din descompunerea termică a acestora.

Distilat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (distila)

1. (produs) obţinut prin distilare.

Distilaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. distillation, lat. distillatio)

1. acțiunea de a distila și rezultatul ei; distilare.

2. operație prin care substanțele compuse sunt separate prin căldură pentru a colecta părțile volatile.

3. (var.) distilațiune.

Distilator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. distillateur)

1. s. m. f. cel care distilează.

2. s. n. aparat de distilat.

Redistila

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. redistiller)

1. a supune unui nou proces de distilare, pentru a obţine un produs mai pur.

Alambic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alambic)

1. aparat de distilare, pentru fabricarea spirtului.

Alambica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alambiquer)

1. a distila cu alambicul.

2. (fig.) a complica inutil.

Alcool

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcool)

1. s. m. compus derivat din hidrocarburi prin substituirea cu un carbon saturat.

2. s. n. lichid obţinut prin fermentarea şi distilarea vinului, a cerealelor etc.; alcool etilic, etanol; spirt.

3. orice băutură alcoolică.

Antracen

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthracène)

1. hidrocarbură aromatică, substanţă cristalizată, care se prepară prin distilarea gudroanelor de huilă.

Benzină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. benzine)

1. amestec lichid de hidrocarburi obţinut prin distilarea primară a ţiţeiului, prin cracare sau sinteză.

Benzofenonă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. benzophénone)

1. cetonă aromatică formată prin distilarea benzoatului de calciu, substanţă cristalizată, solubilă în alcool şi eter.