Dictionar

Rezultate secundare (Distractiv):

Distractiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (distracţ/ie/ + -iv)

1. care distrează; plăcut, amuzant.


Distractivitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (distract[iv] + -itate)

1. (med.) incapacitate anormală de a fixa atenția.

2. acțiune, mijloc de a recrea, de a se recrea; divertisment.


Agreabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agréable)

1. plăcut; distractiv.

2. (despre oameni) simpatic.


Antrenant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. entraînant)

1. care atrage, stimulează (la ceva); distractiv.


Deconectant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déconnectant)

1. adj., s. n. (medicament) care are acţiune calmantă asupra sistemului nervos central; calmant.

2. adj. care relaxează, destinde; liniştitor; distractiv.


Divertisment

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. divertissement)

1. recreare plăcută şi amuzantă; distracţie.

2. episod distractiv, compus din dansuri şi arii, în teatrul din sec. XVII-XVIII; mică piesă scrisă pentru teatrul de societate.

3. (muz.) suită de piese instrumentale cu caracter diferit, asemănătoare cu partita, serenada etc.

4. piesă cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant.

5. secţiune a fugii constând dintr-o alternare liberă a expoziţiilor şi interludiilor.

6. concert de estradă cu conţinut variat.

7. suită de diferite dansuri.


Enigmă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. énigme, lat. aenigma, gr. ainigma)

1. lucru greu de înţeles, de lămurit; taină, mister.

2. ghicitoare.

3. joc distractiv (în versuri), ca o ghicitoare; şaradă.


Enigmistic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. enigmistico, /II/ enigmistica)

1. adj. referitor la enigmistică; cu caracter de enigmă.

2. s. f. ştiinţa jocurilor distractive (rebus, momoverbe, criptograme etc.).