Dictionar

Rezultate principale (Distribui):

Distribui

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. distribuer, lat. distrubuere)

1. a împărţi, a repartiza în mai multe locuri sau la mai multe persoane.


Rezultate secundare (Distribui):

Distribuibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. distribuable)

1. care poate sau care ar trebui fie distribuit.

2. care poate fi repartizat în mai multe locuri; partajabil.

3. (antonim) nedistribuibil.


Distribuire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. distribui)

1. faptul de a distribui; împărțire, repartizare, distribuție.

2. (rar) așezare; (rar) dispunere.

3. (tipo.; despre literele de tipar) împărțire în casete a corpurilor de literă.

4. (var.) (înv.) destribuire.


Distribuit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. distribui)

1. care a fost împărțit după anumite criterii.

2. (despre actori) care a primit un rol într-o piesă de teatru, într-un film etc.

3. (rar) așezat; (rar) dispus.

4. (tipo.; despre literele de tipar) care au fost împărțite în casete.

5. (var.) distribut.


Distribuitor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. distributeur)

1. s. m. f. cel care distribuie (mărfuri, alimente, materiale etc.).

2. s. n. aparat, dispozitiv aplicat la o maşină pentru a asigura distribuirea forţei motrice, împrăştierea uniformă a unor seminţe etc.


Redistribui

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. redistribuer)

1. a distribui din nou.


Aducţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adduction, lat. adductio)

1. mişcare de apropiere a unui membru de planul de simetrie al corpului.

2. dirijare a apelor către locul de distribuire.


Afiş

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affiche)

1. înştiinţare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.

2. cap de ~ = primul nume de pe afişul care anunţă un spectacol; actor celebru.

3. gen de artă grafică cu funcţie mobilizatoare, de informare, de reclamă.


Alveolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinţilor în osul maxilar.

2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavităţi ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.

3. căsuţă construită de albine în fagure.

4. (bot.) scobitură.

5. locaş în care stau seminţele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.

6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spaţiu plantat.

7. scobitură creată la suprafaţa unei roci omogene.

8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deşert.

9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.


Anaclază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anaclase)

1. distribuire a unei silabe lungi la două picioare metrice.


Bloc 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bloc, blocus)

1. bucată, masă mare dintr-o materie solidă și grea; corp, obiect dintr-o bucată.

2. masiv de beton pentru ancorarea armăturii la elemente grele de beton precomprimat; material de construcție din piatră naturală, beton, ceramică.

3. ~ continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime.

4. (poligr.) caracter de literă înrudit cu caracterul grotesc.

5. grămadă de obiecte, lucruri etc. care formează o masă unică.

6. în ~ = împreună, laolaltă; ~ alimentar = serviciu într-un spital care asigură pregătirea și servirea hranei bolnavilor; ~ operator = parte a unui serviciu de chirurgie rezervat operațiilor.

7. mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc.

8. ansamblu de mărci poștale detașate dintr-o coală.

9. piesă metalică turnată a unei mașini, care cuprinde cilindrii unui motor, camerele de răcire și conductele de distribuire.

10. mecanism care permite manevrarea macazului de cale ferată din cabina acarului sau din stație.

11. grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari înscrie un punct dintr-o lovitură de atac.

12. (în S.U.A.) porțiune de stradă delimitată de două intersecții.

13. unitatea dintre (supra)structura unei societăți istoric determinate și relațiile dialectice dintre ele.

14. alianță, înțelegere (între state, partide etc.).

15. (med.) obturare a unei căi vasculare sau întrerupere a circulației printr-un vas.

16. întrerupere a unei conductibilități neuromusculare.

17. (inform.) ansamblu de circuite ale unui ordinator îndeplinind aceeași funcție.


Branşament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. branchement)

1. legătură între conducta de distribuire a apei, gazului, electricităţii şi instalaţia aferentă a unei construcţii; ambranşament.