distrugător, -oare
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (după fr. destructeur, lat. destructor, /II/ engl. destroyer)
Etimologie: (după fr. destructeur, lat. destructor, /II/ engl. destroyer)
1. adj. care distruge, nimicitor; distructiv.
2. s. n. navă militară rapidă, înarmată cu tunuri, rachete și torpile, destinată lovirii torpiloarelor și submarinelor, precum și pentru protecția navelor mari, a convoaielor; contratorpilor.