Dictionar

Rezultate secundare (Divan):

Divan-ceauș

Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (tc. divan čausi)

1. (Imperiul Otoman) funcționar al divanului folosit adesea pe post de curier sau pentru misiuni speciale.


Divan-chiatip

Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (tc. divan kiatibi)

1. (Imperiul Otoman) funcționar al divanului care îndeplinea funcția de secretar, diac sau scriitor și care era în subordinea unui divan-efendi.


Divan-efendi

Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (tc. divan efendisi)

1. (Imperiul Otoman) funcționar al divanului care îndeplinea funcția de secretar și care adesea citea firmanul la înscăunarea domnitorilor din țările române.

2. (var.) divan-efendisi.


Divan-serai

Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (tc. divan serayi)

1. (Imperiul Otoman) sediul divanului; palat al consiliului de stat.


Divan-tacâm

Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (tc. divan takeme)

1. (Imperiul Otoman) harnașament (domnesc) de mare paradă.


Canapea

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. canapé, cf. germ. Kanapee)

1. mobilă de forma unui divan îngust, de obicei cu spătar și cu brațe, îmbrăcată în stofă sau piele; sofa.

2. ~ pat = canapea care poate fi transformată în pat.

3. felie de pâine prăjită în unt, pe care se pun felii de salam, șuncă, icre etc.


Studio

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl., it. studio)

1. cameră de studiu, de lucru a unui artist; fotograf etc.

2. pat, divan cu o ladă pentru păstrarea lenjeriei și cu etajere pentru cărți.

3. încăpere amenajată special în vederea reproducerii și transmiterii cât mai perfecte a programelor de radio și tv.

4. ansamblu de clădiri, instalații și amenajări speciale care deservesc procesul de turnare a filmelor.


Divan-efendi

Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (tc. divan efendisi)

1. (Imperiul Otoman) funcționar al divanului care îndeplinea funcția de secretar și care adesea citea firmanul la înscăunarea domnitorilor din țările române.

2. (var.) divan-efendisi.


Divan-ceauș

Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (tc. divan čausi)

1. (Imperiul Otoman) funcționar al divanului folosit adesea pe post de curier sau pentru misiuni speciale.


Divan-chiatip

Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (tc. divan kiatibi)

1. (Imperiul Otoman) funcționar al divanului care îndeplinea funcția de secretar, diac sau scriitor și care era în subordinea unui divan-efendi.


Divan-serai

Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (tc. divan serayi)

1. (Imperiul Otoman) sediul divanului; palat al consiliului de stat.