Rezultate secundare (Divan):
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (tc. divan čausi)
1. (Imperiul Otoman) funcționar al divanului folosit adesea pe post de curier sau pentru misiuni speciale.
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (tc. divan kiatibi)
1. (Imperiul Otoman) funcționar al divanului care îndeplinea funcția de secretar, diac sau scriitor și care era în subordinea unui divan-efendi.
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (tc. divan efendisi)
1. (Imperiul Otoman) funcționar al divanului care îndeplinea funcția de secretar și care adesea citea firmanul la înscăunarea domnitorilor din țările române.
Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (tc. divan serayi)
1. (Imperiul Otoman) sediul divanului; palat al consiliului de stat.
Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (tc. divan takeme)
1. (Imperiul Otoman) harnașament (domnesc) de mare paradă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. canapé, cf. germ. Kanapee)
1. mobilă de forma unui divan îngust, de obicei cu spătar și cu brațe, îmbrăcată în stofă sau piele; sofa.
2. ~ pat = canapea care poate fi transformată în pat.
3. felie de pâine prăjită în unt, pe care se pun felii de salam, șuncă, icre etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl., it. studio)
1. cameră de studiu, de lucru a unui artist; fotograf etc.
2. pat, divan cu o ladă pentru păstrarea lenjeriei și cu etajere pentru cărți.
3. încăpere amenajată special în vederea reproducerii și transmiterii cât mai perfecte a programelor de radio și tv.
4. ansamblu de clădiri, instalații și amenajări speciale care deservesc procesul de turnare a filmelor.
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (tc. divan efendisi)
1. (Imperiul Otoman) funcționar al divanului care îndeplinea funcția de secretar și care adesea citea firmanul la înscăunarea domnitorilor din țările române.
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (tc. divan čausi)
1. (Imperiul Otoman) funcționar al divanului folosit adesea pe post de curier sau pentru misiuni speciale.
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (tc. divan kiatibi)
1. (Imperiul Otoman) funcționar al divanului care îndeplinea funcția de secretar, diac sau scriitor și care era în subordinea unui divan-efendi.
Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (tc. divan serayi)
1. (Imperiul Otoman) sediul divanului; palat al consiliului de stat.