Dictionar

aferență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Afferenz)

1. (med.) transmitere a impulsurilor senzitivo-senzoriale la diverse niveluri ale sistemului nervos central.
 

alergografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allergographie)

1. metodă de testare a alergiei prin provocarea de diverse reacții.
 

alertă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alerte)

1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.
2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.
3. semnal convențional internațional folosit pentru a atrage atenția asupra evoluției diverselor fenomene cerești.
4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.
 

almanah

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. almanach, lat. almanachus)

1. publicație anuală care, pe lângă indicații astronomice și meteorologice, cuprinde date diverse, texte literare și artistice etc.
2. publicație periodică cu articole dintr-un anumit domeniu de activitate.
 

amalgam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amalgame, lat. amalgama)

1. aliaj de mercur cu alt metal.
2. amestec metalic servind pentru obturarea cavității unui dinte2. (fig.) amestec de elemente diverse.
 

ambusca

Parte de vorbire:  I. tr., refl.; II. refl.  
Etimologie: (fr. embusquer)

1. I. a (se) așeza în ambuscadă, a se ascunde pentru a aștepta inamicul.
2. II. (fam.) a rămâne în spatele frontului prin diverse aranjamente.