divinitate
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. divinité, lat. divinitas)
Etimologie: (fr. divinité, lat. divinitas)
1. ființă socotită drept creatoare și cârmuitoare a lumii; Dumnezeu.
2. ființe cărora li se atribuie o natură divină.
3. (pl.) zeii și zeițele păgânismului.
4. esență, natură divină.
5. (fig.) lucru, persoană adorată ca un dumnezeu.