Dictionar

divulga

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. divulguer, lat. divulgare)

1. a da în vileag, a trăda, a face cunoscut (un secret).
 

divulgator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. divulgateur, lat. divulgator)

1. cel care divulgă, care face public.
2. persoană care dezvăluie un secret, care comunică informații persoanelor neîndreptățite să le cunoască.
 

discreţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discrétion, lat. discretio)

1. însuşirea de a fi discret.
2. a păstra ~ = a nu divulga o taină încredinţată.
3. (fam.) la ~ = din belşug; la ~a (cuiva) = la cheremul, la dispoziţia (cuiva).
 

divulgator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. divulgateur, lat. divulgator)

1. cel care divulgă, care face public.
2. persoană care dezvăluie un secret, care comunică informații persoanelor neîndreptățite să le cunoască.
 

ebruita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ébruiter)

1. a răspândi, a divulga (un secret, o ştire).
 

top secret

Parte de vorbire:  locuțiune adjectivală (englezism)  
Etimologie: (engl. top secret)

1. califică informații extrem de secrete, care sunt divulgate doar unui grup restrâns de persoane (și care pot provoca daune excepțional de grave securității naționale dacă ar deveni publice); ultrasecret.