Docilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. docilité, lat. docilitas)

1. însuşirea de a fi docil.

---

Indocilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. indocilité)

1. caracterul celui indocil; faptul de a fi indocil, rebel.

2. lipsă de docilitate, de supunere; nesupunere.

3. (antonime) docilitate, supunere.

---

Indocilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. indocilité)

1. caracterul celui indocil; faptul de a fi indocil, rebel.

2. lipsă de docilitate, de supunere; nesupunere.

3. (antonime) docilitate, supunere.

---

Maleabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. malléabilité)

1. proprietate a unui metal, material, de a fi maleabil.

2. (fig.) capacitate, uşurinţă de adaptare, supleţe; docilitate.

---