Dictionar

Rezultate secundare (Doctrinar):

Doctrinar, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. doctrinaire)

1. I. referitor la o doctrină, care generează o doctrină.

2. care este subordonat doctrinelor, principiilor stricte.

3. care susține sistematic o doctrină.

4. II. cel care întemeiază sau susţine o doctrină.

5. adept al unor păreri preconcepute, al unor sisteme dogmatice.

6. adept al doctrinarismului.

7. (var.) (înv.) doctrinariu.

8. (antonim) tolerant.


Doctrinarism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doctrinarisme)

1. curent politico-ideologic din Franţa, fundat sub Restauraţie, care preconiza o politică de compromis între absolutism şi liberalism.


Doctrinar, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. doctrinaire)

1. I. referitor la o doctrină, care generează o doctrină.

2. care este subordonat doctrinelor, principiilor stricte.

3. care susține sistematic o doctrină.

4. II. cel care întemeiază sau susţine o doctrină.

5. adept al unor păreri preconcepute, al unor sisteme dogmatice.

6. adept al doctrinarismului.

7. (var.) (înv.) doctrinariu.

8. (antonim) tolerant.


Penticostalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (penticostal + -ism)

1. sectă religioasă care acordă o importanţă doctrinară centrală botezului cu Duhul Sfânt şi ai cărei membri, prin asceză şi prin alţi stimuli psihici, îşi produc o stare de extaz şi de convulsii.


Tetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. thétique)

1. cu caracter intenţional, tezist, doctrinar.