domol, -oală

Parte de vorbire:  adj. (adesea adverbial)  
Etimologie: (din domoli)

1. care se mișcă sau se face fără grabă; care se face lent, cu lentoare; încet, potolit.
2. care are sau care se manifestă cu intensitate redusă.
3. (despre terenuri înclinate) care are pantă lină.
4. (adverbial) a o lăsa (sau a o lua) mai ~ = a proceda cu calm, a nu se pripi.
5. (antonime) abrupt, aprig, grăbit, iute.

domoleală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (domoli + -eală)

1. scădere în intensitate a unui fenomen, a unei pasiuni, dispute et cetera; domolire.
2. (înv.) porțiune din cursul unui râu unde apa curge mai încet.

domolință

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (domoli + -ință)

1. atitudine calmă, lipsită de agresivitate.

domolire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (domoli)

1. acțiunea de a (se) domoli; liniștire, potolire.
2. scădere în intensitate a unui fenomen, a unei pasiuni, dispute etc.
3. transformare a pantei unui teren, care devine mai puțin abrupt.
4. (antonime) agitare, intensificare.

devorant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dévorant)

1. care devorează, mănâncă cu voracitate și rapiditate; devorator.
2. care împinge pe cineva să mănânce mult (ex. apetit ~).
3. care nu poate fi stăpânit, domolit.
4. care consumă, distruge repede.
5. (figurat) care absoarbe, consumă rapid o cantitate mare de lucruri.
6. (figurat) care produce o senzație violentă; care produce o tulburare profundă.
7. (figurat) care mistuie; în stare să devoreze; mistuitor, arzător.

înfrâna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. infrenare)

1. tr. a pune frână (unui cal).
2. (fiz.) a stăvila; a domoli.
3. tr., refl. (fig.) a (se) stăpân.

lent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lent, lat. lentus)

1. care nu este iute în mișcări, în acțiuni, care nu acționează cu promptitudine; încet, lin, domol.
2. califică anumite mișcări lipsite de vivacitate.
3. care are loc într-un timp foarte lung.
4. (antonime) iute, rapid, repede, prompt.

tempera 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. tempérer, lat. temperare)

1. a (se) modera, a (se) atenua; a (se) potoli, a (se) domoli.

alinător, -toare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (alina + -ător)

1. care alină; care liniștește.
2. care domolește, potolește, calmează.
3. (var.) (înv.) alinătoriu.

încetinire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (încetini)

1. acțiunea de a încetini și rezultatul ei; potolire, domolire.
2. diminuare a ritmului unei activități; micșorarea vitezei etc.
3. (antonim) accelerare.