dori

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. doris)

1. mică ambarcație de pescuit, cu fundul plat, din dotarea unei nave mari.

dorian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dorien)

1. propriu dorienilor, populație din Doriada (Grecia).
2. (s. n.) dialect al limbii grecești vechi.

doric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)

1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robustețe și sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife și metope.
2. (despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric.
3. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebește de cea a modului minor natural prin faptul că treapta a 4-a urcată, în loc să formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare.

doricism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. doricismo, după fr. dorisme)

1. particularitate a literaturii grecești dorice, a dialectului doric; dorism.

dorifor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. doryphore, gr. doryphoros)

1. soldat în corpul de gardă al vechilor regi perși, purtător de lance.
2. insectă coleopteră, lungă de 1 cm, având elitrele ornate cu zece linii negre.

dorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dorisme)

1. cuvânt, expresie proprie a dialectului doric; doricism.

alochinezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. allocinésie)

1. tulburare de motricitate constând în executarea fără voie a altei mișcări în locul celei dorite.

ambiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambition, lat. ambitio)

1. aspirație, dorință puternică de onoruri, de parvenire.

ambiționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ambitionner)

1. tr. a trezi ambiția, dorința de a face ceva.
2. refl. a fi stăpânit de ambiție; a se încăpățâna.

andropauză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. andropause)

1. (med.) fenomen biologic, analog menopauzei la femei, care poate afecta bărbații în vârstă, caracterizată prin reducerea nivelului de testosteron, scăderea dorinței sexuale, mai puține erecții spontane, disfuncții erectile et cetera; climacteriu masculin.

angaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.
2. tr. a contracta un angajament.
3. a închiria ceva.
4. a atrage după sine o obligație, o răspundere.
5. a antrena într-o acțiune, într-o discuție.
6. refl. a se obliga la ceva, a-și lua un angajament.
7. a apuca un anumit drum.
8. a începe o manevră (de depășire a unui autovehicul, a unei nave).
9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziție nedorită.
10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.
11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).

apetență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appétence, lat. appetentia)

1. înclinație către ceva; dorință, poftă.