Dictionar

Rezultate principale (Dori):

Dori

Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. doris)

1. mică ambarcaţie de pescuit, cu fundul plat, din dotarea unei nave mari.


Rezultate secundare (Dori):

Dorian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dorien)

1. propriu dorienilor, populaţie din Doriada (Grecia).

2. (s. n.) dialect al limbii greceşti vechi.


Doric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)

1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robusteţe şi sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife şi metope.

2. (despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric.

3. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebeşte de cea a modului minor natural prin faptul treapta a 4-a urcată, în loc formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare.


Doricism

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. doricismo, după fr. dorisme)

1. particularitate a literaturii greceşti dorice, a dialectului doric; dorism.


Dorifor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doryphore, gr. doryphoros)

1. soldat în corpul de gardă al vechilor regi perşi, purtător de lance.

2. insectă coleopteră, lungă de 1 cm, având elitrele ornate cu zece linii negre.


Dorism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dorisme)

1. doricism.


Alochinezie

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. allocinésie)

1. tulburare de motricitate constând în executarea fără voie a altei mişcări în locul celei dorite.


Ambiţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambition, lat. ambitio)

1. aspiraţie, dorinţă puternică de onoruri, de parvenire.


Ambiţiona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ambitionner)

1. tr. a trezi ambiţia, dorinţa de a face ceva.

2. refl. a fi stăpânit de ambiţie; a se încăpăţâna.


Angaja

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.

2. tr. a contracta un angajament.

3. a închiria ceva.

4. a atrage după sine o obligaţie, o răspundere.

5. a antrena într-o acţiune, într-o discuţie.

6. refl. a se obliga la ceva, a-şi lua un angajament.

7. a apuca un anumit drum.

8. a începe o manevră (de depăşire a unui autovehicul, a unei nave).

9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziţie nedorită.

10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.

11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).


Apetenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appétence, lat. appetentia)

1. înclinaţie către ceva; dorinţă, poftă.


Apetiţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appétition, lat. appetitio)

1. dorinţă, râvnă; tendinţă de a satisface o nevoie.