Dictionar

paladin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paladin, it. paladino)

1. nobil care slujește la palatul regal; (p. ext.) cavaler medieval rătăcitor, dornic de aventuri.
2. (fig.) om curajos, îndrăzneț, cavaler (II, 1).
 

prometeic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. prometheisch)

1. referitor la (mitul lui) Prometeu; prometeian.
2. (fig.) care exprimă o revoltă, sortită eșecului, împotriva unei autorități; care crede în oameni, dornic de a acționa pentru ei; uman, generos.
3. (fig.) remarcabil ca putere și dimensiune; gigantic, colosal.
 

rapace

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (fr., it. rapace, lat. rapax, -acis)

1. lacom de bunuri materiale; hrăpăreț, apucător.
2. (înv.; despre animale și păsări) vorace, lacom, dornic să-și urmărească prada; de pradă; răpitor.
 

periergos, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (grec. περίεργος)

1. însetat de a cunoaște, dornic de a ști.
2. curios, care manifestă curiozitate.