dota
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. doter, lat. dotare)
Etimologie: (fr. doter, lat. dotare)
1. a utila (o instituție, o întreprindere etc.) cu cele necesare desfășurării activității.
2. (fig.) a înzestra cu calități intelectuale sau sufletești.
3. a da dotă unei fete la căsătoria ei.