Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autodota)
1. acțiunea de a se autodota și rezultatul ei.
2. achiziționare din resurse proprii a unor bunuri personale; autodotat.
3. utilare din resurse proprii; autoutilare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armement, lat. armamentum)
1. totalitatea mijloacelor tehnice de luptă din dotarea unei unităţi militare, a unei nave, ţări etc.
2. tot ce există la bordul unei nave gata de plecare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. doris)
1. mică ambarcaţie de pescuit, cu fundul plat, din dotarea unei nave mari.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dotation, lat. dotatio)
1. capacitate înnăscută care face posibile performanţe; dotare (2).
2. mijloace materiale puse la dispoziţia cuiva prin dotare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. harpon)
1. instrument de fier asemănător unei lănci, legat cu un capăt de o frânghie lungă, folosit la vânarea balenelor.
2. dispozitiv de marinari pentru a prinde diferite obiecte.
3. rachetă navă-navă din dotarea marinei SUA.
4. ac gros sau trocar pentru biopuncții.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. électrification)
1. acțiunea de a electrifica și rezultatul ei; introducerea folosirii energiei electrice.
2. dotarea cu instalații electrice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înzestra)
1. acțiunea de a înzestra și rezultatul ei; înzestrat.
2. acordare a unui bun, a unei surse de venituri etc.
3. dotare a unei instituții, a unei întreprinderi etc. cu cele necesare.
4. oferire de zestre unei fete când se căsătorește.
5. (fig.) dotare a unei persoane cu anumite calități.
6. (fig.) sumă de calități; capacitate, talent.