Parte de vorbire: adj.
Origine: (dota)
1. înzestrat cu calităţi deosebite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dotation, lat. dotatio)
1. capacitate înnăscută care face posibile performanţe; dotare (2).
2. mijloace materiale puse la dispoziţia cuiva prin dotare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autodota)
1. acțiunea de a se autodota și rezultatul ei.
2. achiziționare din resurse proprii a unor bunuri personale; autodotat.
3. utilare din resurse proprii; autoutilare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aviation)
1. zbor cu ajutorul avioanelor.
2. disciplină care studiază tehnica şi zborul vehiculelor aeriene mai grele decât aerul.
3. personalul şi mijloacele de zbor ale unei ţări, ale unei societăţi comerciale etc.
4. forţă aeriană înglobând personalul şi avioanele militare ale unei armate.
5. ~ sanitară = formaţie sanitară dotată cu avioane pentru acordarea asistenţei medicale de urgenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. base, /9/ rus. baza)
1. parte inferioară a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament.
2. distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonică.
3. electrod corespunzător zonei dintre două joncțiuni ale unui tranzistor.
4. (mat.) număr real, pozitiv și diferit de 1, la care se face logaritmarea.
5. ~ a puterii (unui număr) = număr care se ridică la puterea indicată de exponent.
6. latură a unui poligon sau față a unui poliedru, în poziția cea mai de jos.
7. element fundamental, esențial a ceva (cuvânt, combinație chimică etc.).
8. de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a întemeia, a înființa.
9. totalitatea relațiilor de producție dintr-o etapă determinată a dezvoltării sociale, economice, pe care se înalță suprastructura corespunzătoare.
10. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinată.
11. ~ militară = zonă special amenajată și dotată cu instalații, în care sunt concentrate unități, mijloace și materiale de luptă.
12. ~ sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi.
13. substanță chimică cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare; substanță care poate fixa protonii eliberați de un acid.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (blinda)
2. (fam.) îmbrăcat peste măsură.
3. s. n. autovehicul de luptă prevăzut cu blindaj; tanc.
4. (pl.) trupe dotate cu asemenea mijloace.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. champ, lat. campus)
1. întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune.
2. munca ~ului = lucrarea pământului.
3. artilerie de ~ = artilerie dotată cu tunuri și obuziere care pot fi deplasate numai pe teren puțin accidentat.
4. loc. adv. în plin ~ sau în ~ deschis = sub cerul liber; fără adăpost.
5. expr. a o lua peste ~ = a merge de-a dreptul, părăsind drumul.
6. a-și lua (sau a apuca) ~ii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare.
7. întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case).
8. ~ de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare).
9. loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate.
10. spaţiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică.
11. ~ vizual = porţiune din spaţiu care poate fi cuprinsă cu privirea.
12. ~ operator = porţiune de piele special pregătită pentru o intervenţie chirurgicală.
13. fâşie de pânză care delimitează plaga operatorie.
14. porţiune din spaţiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată.
15. (inform.) subîmpărţire din punct de vedere logic a unei cartele conţinând, fiecare, o informaţie reprezentată codificat.
16. mulţime de valori ale uneia sau mai multor mărimi variabile.
17. ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeaşi sferă semantică, care exprimă noţiuni asemănătoare sau asociabile.
18. (arte) fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (amer. kitchenette)
1. bucătărie de dimensiuni reduse, în apartamente sau garsoniere, dotată cu strictul necesar; bucătărioară.
2. zonă pentru prepararea alimentelor, ocupând adesea doar o parte a unei încăperi; bucătărie deschisă.