Rezultate secundare (Drăguţ):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coquet)
1. care foloseşte tot felul de mijloace pentru a plăcea, a seduce; îmbrăcat cu gust, elegant, care doreşte să placă, să fie admirat.
2. (despre lucruri) drăguţ, îngrijit, graţios.
Parte de vorbire: s.n. (anglicism)
Origine: (engl. glamour)
1. șarm fermecător, farmec, seducție pe care o actriță de film sau o femeie drăguță o exercită prin atitudine, prin ținută
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (slugă + -uliță)
1. slugă mică și drăguță; (reg.) slugulice, (reg.) sluguță.
Parte de vorbire: adj. inv. (înv.)
Origine: (tc. cücük)
Parte de vorbire: adj. f., s.f. (regional)
Origine: (pupui + -ică, cf. puică)
1. (fată, femeie) drăguță, agreabilă, cochetă etc.