drăcoaie

Parte de vorbire:  s.f. (înv., pop.)  
Etimologie: (drac + -oaie)

1. ființă supranaturală de sex feminin care face parte din tagma dracilor; drăcoaică.
2. (fig.) ființă de sex feminin rea; drăcoaică.
3. (var.) drăcoae.

dracon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. drakon)

1. emblemă zoomorfă a dacilor, reprezentând un șarpe fantastic cu cap de lup și coamă bogată.

draconic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. drakonisch)

1. excesiv de sever, foarte aspru.

draconitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. draconitique)

1. referitor la linia care unește punctele de intersecție ale orbitei Lunii cu planul eclipticii.

dracuncul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dracunculus)

1. vierme nematod, parazit al omului și al diferitelor animale.

dracunculoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dracunculose)

1. infecție a țesuturilor subcutanate și profunde provocată de dracuncul, care se manifestă prin tumori.

berberidacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. berbéridacées)

1. familie de plante dicotiledonate dialipetale, erbacee și lemnoase: dracila.

demon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démon, lat. daemon, gr. daimon)

1. (ant.) spirit care dirijează destinul oamenilor, al cetăților etc.
2. diavol, drac.
3. (fig.) om rău.
4. (în literatura romantică) ființă care întruchipează răzvrătirea împotriva destinului, eroismul, curajul, măreția, frumusețea fizică etc.
5. (în poezie) geniu chinuit de neliniște, care stârnește pasiuni, dorințe.

diabolic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diabolique, lat. diabolicus)

1. drăcesc, de (la) diavol; demonic.
2. funest, primejdios.
3. rău, crud; cinic; perfid.

dracunculoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dracunculose)

1. infecție a țesuturilor subcutanate și profunde provocată de dracuncul, care se manifestă prin tumori.

dragon 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dragon)

1. animal imaginat cu cap și aripi de vultur, gheare de leu, trup și coadă de șarpe.
2. reprezentare heraldică a unui chip omenesc cu barba din șerpi încolăciți.
3. șopârlă tropicală, pe copaci, care are de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii ca niște aripi.
4. pește marin care, în timpul zilei, stă îngropat în nisip, noaptea fiind foarte activ; drac-de-mare.
5. ambarcație cu două vele de suprafață mare; velă triunghiulară suplimentară.
6. cavalerist astfel echipat încât să poată lupta și pe jos.

ecidie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. écidie)

1. (bot.) formă de fructificație a ciupercilor uredinale, pe frunzele de dracilă.
2. (bot.) corp de fructificație cupuliform conținând ecidiospori.