dușmănește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (dușman + -ește)

1. în mod dușmănos; neprietenește, (înv.) vrăjmășește.
2. (antonim) prietenește.

animozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. animosité, lat. animositas)

1. dușmănie, ostilitate, ură; repulsie.

antirepublican, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. antirépublicain)

1. (dușman) al ideilor republicane.

balistă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. balista, fr. baliste)

1. (în antichitate) mașină de război pentru aruncarea de bolovani, sulițe, proiectile etc. asupra dușmanului; catapultă.
2. balestră.

bibliofob, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Bibliophobe, engl. bibliophobe)

1. persoană care urăște cărțile, cititul; dușman al cărților.
2. (anton.) bibliofil.

brulot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brûlot)

1. (ant.) mașină de război cu care se lansau torțe aprinse.
2. vechi vas de război cu materiale inflamabile aprinse, împinse către corăbiile dușmane.

centură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ceinture)

1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte.
2. ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei.
3. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul).
4. (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte.
5. cingătoare.
6. ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident.
7. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale.
8. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc.
9. ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș.
10. ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia.
11. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave.
12. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele.
13. cadru de formă circulară.
14. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul.