Rezultate secundare (Dudui):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dudui + -tură)
1. zgomot sacadat produs de foc, motoare et cetera; bubuit, duduit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (doamnă + -ișoară)
1. apelație folosită pentru a desemna o fată tânără sau o femeie (presupusă) necăsătorită sau pentru a se adresa acesteia; duduie.
2. ~ de onoare = fată tânără care însoțește mireasa la cununie; fată (din aristocrație) aflată în serviciul unei prințese, al unei regine etc.
3. (învechit) tânără care făcea parte din păturile privilegiate.
4. (învechit) fiică, fată de domn.
5. (regional) (ornit.) femeiușca sticletelui; domniță.
6. (regional; la plural) (bot.) cârciumărese.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dudui + -tură)
1. zgomot sacadat produs de foc, motoare et cetera; bubuit, duduit.