Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. innocuus)
1. care nu produce nici o vătămare; inofensiv.
2. (fig.) nevinovat, sărac cu duhul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. origenisme)
1. doctrina lui Origene care, susţinând că Fiul este subordonat Tatălui, iar Duhul Sfânt Fiului, nega caracterul etern al pedepselor de după moarte şi admitea eternitatea materiei şi preexistenţa sufletului faţă de trup.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. pentecostal)
1. I. care se referă la penticostalism sau la adepții ei.
2. II. adept al penticostalismului (mișcare religioasă creștină care pune accent pe Duhul Sfânt).
Parte de vorbire: s.
Origine: (penticostal + -ism)
1. sectă religioasă care acordă o importanţă doctrinară centrală botezului cu Duhul Sfânt şi ai cărei membri, prin asceză şi prin alţi stimuli psihici, îşi produc o stare de extaz şi de convulsii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. théologal)
1. care se referă la teologie; teologic.
2. se spune despre principalele virtuți care au ca obiect pe Dumnezeu (credința, speranța și caritatea).
3. virtute ~ă = fiecare dintre cele trei virtuți insuflate de Dumnezeu (credința, speranța și iubirea), care îi permit omului să stabilească o relație cu Sfânta Treime, fiind dovada prezenței și acțiunii Duhului Sfânt în facultățile ființei omenești.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. engl. subordinationism, fr. subordinationisme)
1. (religie) doctrină trinitariană în care Fiul (și uneori și Duhul Sfânt) este subordonat Tatălui.