OK
X
dulcicol, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cf. lat dulcis „dulce”, colere „a locui”)
1.
(biol.)
care
trăiește
în
apele
dulci,
specific
apelor
dulci.
dulcifer, -ă
Parte de vorbire:
adj. (înv.)
Etimologie: (dulce + -ifer)
1.
care
îndulcește
o
mâncare,
o
băutură
etc.
dulcimer
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. dolcimer)
1.
instrument
medieval
cu
coarde
ciupite
sau
lovite,
un
fel
de
țiteră,
strămoșul
țambalului,
astăzi
în
perimetrul
folkului.
dulcinee
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. dulcinée)
1.
(deseori
depr.)
femeie
care
inspiră
o
pasiune
vie
și
romanescă;
eroină
a
unui
amor
ridicol.
anadrom, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anadrome)
1.
(bot.)
orientat
în
sus,
spre
vârf.
2.
(despre
pești)
care
trăiește
în
mare,
dar
pentru
reproducere
urcă
în
apele
dulci.
aspergil
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aspergillus, lat. aspergillum)
1.
mucegai
care
se
dezvoltă
pe
substanțe
dulci.
bentofite
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. benthophytae)
1.
plante
fixate
pe
fundul
mărilor
sau
al
apelor
dulci.
budincă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. pudding)
1.
preparat
culinar,
din
făină
(sau
paste
făinoase),
orez,
ouă,
lapte,
adesea
îndulcit,
servit
la
desert.
2.
fel
de
mâncare
din
legume,
brânză,
copt
în
cuptor.
calinerie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. câlinerie)
1.
cuvinte,
maniere,
expresii
dulci
și
tandre,
rezervate
în
general
copiilor;
dezmierdare,
alintare,
alint.
2.
(antonime)
bruscare,
bruschețe,
duritate.
catadrom, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. catadrome)
1.
(bot.)
orientat
în
jos
și
spre
exterior.
2.
(despre
pești)
care
trăiește
în
apele
dulci,
dar
coboară
în
mare
pentru
reproducere.