OK
X
confiserie
Parte de vorbire:
s.f. (franțuzism)
Etimologie: (fr. confiserie)
1.
local
în
care
se
fac,
se
consumă
și
se
vând
dulciuri
(prăjituri,
bomboane,
înghețată
et
cetera);
cofetărie.
tonetă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. tonnelet)
1.
stand
mic
pentru
comerțul
stradal,
unde
se
vând
cărți,
răcoritoare,
dulciuri
etc.
tragacant
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. tragacantha)
1.
s.
m.
plantă
decorativă
și
furajeră
din
Asia,
care
produce
o
rășină
asemănătoare
cu
cauciucul.
2.
s.
n.
gumă,
ca
liant
pentru
pilule,
tablete,
dulciuri.
lemn-dulce
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (cf. germ. Süßholz (= lemn dulce); it. radice dolce (= rădăcină dulce))
1.
plantă
erbacee
cu
flori
albe
sau
albastre,
a
cărei
rădăcină
e
întrebuințată
la
prepararea
unor
medicamente
(Glycyrrhiza
echinata);
(reg.)
plutitoare-dulce.
2.
plantă
erbacee,
perenă,
comună
în
sudul
Europei
și
în
Orient,
ale
cărei
rădăcini
cu
gust
dulce-amar
constituie
una
din
cele
mai
vechi
mirodenii,
utilizată
pentru
aromatizarea
dulciurilor
și
a
băuturilor
(Glycyrrhiza
glabra);
răculeț.
licăire
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (vb. licăi)
1.
(Transilv.)
hrănire
a
animalelor
făcând
un
zgomot
caracteristic;
lipăire,
(rar)
licăit.
2.
(prin
ext.)
hrănire
a
oamenilor
cu
poftă,
cu
lăcomie;
(sorbire
sau)
lingere
a
ultimelor
resturi
ale
unui
aliment,
făcând
un
zgomot
caracteristic;
(rar)
licăit.
3.
(reg.)
stricare
a
poftei
de
mâncare
prin
consumarea
unor
dulciuri;
(rar)
licăit.
4.
(reg.;
despre
frunze)
fâșâire.
licăicios, -oasă
Parte de vorbire:
adj. (regional)
Etimologie: (licăi + -icios)
1.
(despre
oameni)
amator
de
dulciuri.
2.
(var.)
licăricios.