Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. écharpe)
1. şal, fular de mătase, de lână care este purtat de femei ca podoabă.
2. fâşie, bandă care se poartă peste piept sau peste mijloc ca semn al unei demnităţi, al unei funcţii.
3. bandă de stofă care se poartă pe după gât pentru susţinerea antebraţului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. étole)
1. fâşie lată purtată de preoţii catolici în timpul serviciului religios.
2. eşarfă de blană purtată de femei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mantille, sp. mantilla)
1. pelerină scurtă purtată în trecut de femei; mantelă.
2. eşarfă lungă de mătase sau de dantelă, de origine spaniolă, purtată de femei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. espagnol, it. spagnolo)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Spania.
2. s. f. limbă romanică vorbită în Spania şi în toate ţările Americii Centrale şi de Sud, cu excepţia Braziliei.
3. un fel de eşarfă care acoperă capul femeilor spaniole.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. strophion)
1. eşarfă care susţinea sânii, purtată de femei în Grecia.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. porte-bébé)
1. orice echipament (de la eșarfa care se înfășoară în jurul pieptului părintelui până la scaunul portabil) care permite transportul bebelușilor.
2. (ruc)sac matlasat unde este purtat copilul pe spatele sau pe pieptul celui care îl duce.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (nesigură, cf. fluture)
1. eșarfă înnodată în formă de fluture.