Rezultate secundare (Echilibrist):
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. équilibriste)
1. specialist în echilibristică.
2. persoană care face exerciții în poziții în care echilibrul este greu de menținut; acrobat.
3. (fig.) persoană abilă, care ştie să iasă dintr-o încurcătură cu ajutorul unor expediente, al şireteniei, minciunii etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Equilibristik)
1. menţinere a echilibrului corpului în poziţii dificile; arta, îndemânarea de a face acest lucru.
2. (fig.) arta de a se descurca uşor în situaţii dificile.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acrobatie)
1. exerciţiu gimnastic echilibristic.
2. arta acrobatului.
3. (pl.) evoluţii dificile făcute de un avion.
4. (fig.; pl.) sforţări de a ieşi dintr-o încurcătură.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. équilibriste)
1. specialist în echilibristică.
2. persoană care face exerciții în poziții în care echilibrul este greu de menținut; acrobat.
3. (fig.) persoană abilă, care ştie să iasă dintr-o încurcătură cu ajutorul unor expediente, al şireteniei, minciunii etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. funambulesque)
2. bizar, excentric, extravagant.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. équilibrisme)
1. set de exerciții de echilibrare efectuate pe mâini și picioare, cu sau fără obiecte de recuzită; arta echilibristului.
2. (fig.) se pune despre un proiect etc. bazat pe elemente fragile care îi amenință reușita.