Dictionar

Rezultate secundare (Echilibrist):

Echilibrist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. équilibriste)

1. specialist în echilibristică.

2. persoană care face exerciții în poziții în care echilibrul este greu de menținut; acrobat.

3. (fig.) persoană abilă, care ştie iasă dintr-o încurcătură cu ajutorul unor expediente, al şireteniei, minciunii etc.

4. (var.) (înv.) ecvilibrist.


Echilibristică

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Equilibristik)

1. menţinere a echilibrului corpului în poziţii dificile; arta, îndemânarea de a face acest lucru.

2. (fig.) arta de a se descurca uşor în situaţii dificile.


Acrobaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acrobatie)

1. exerciţiu gimnastic echilibristic.

2. arta acrobatului.

3. (pl.) evoluţii dificile făcute de un avion.

4. (fig.; pl.) sforţări de a ieşi dintr-o încurcătură.


Echilibrist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. équilibriste)

1. specialist în echilibristică.

2. persoană care face exerciții în poziții în care echilibrul este greu de menținut; acrobat.

3. (fig.) persoană abilă, care ştie iasă dintr-o încurcătură cu ajutorul unor expediente, al şireteniei, minciunii etc.

4. (var.) (înv.) ecvilibrist.


Funambulesc, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. funambulesque)

1. echilibristic, acrobatic.

2. bizar, excentric, extravagant.


Echilibrism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. équilibrisme)

1. set de exerciții de echilibrare efectuate pe mâini și picioare, cu sau fără obiecte de recuzită; arta echilibristului.

2. (fig.) se pune despre un proiect etc. bazat pe elemente fragile care îi amenință reușita.