Dictionar

Rezultate principale (Echipă):

Echipa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. équiper)

1. tr. a dota (o navă, o armată, un soldat) cu cele necesare pentru o acţiune, o expediţie, o călătorie.

2. refl. a se pregăti pentru o acţiune; (p. ext.) a se îmbrăca.


Echipă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équipe)

1. grup de oameni care lucrează împreună, conduşi de un şef.

2. formaţie sportivă care activează ca un tot într-o ramură a sportului.


Rezultate secundare (Echipă):

Dezechipa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déséquiper)

1. tr. a lua echipamentul (unui militar, unei nave de război).

2. refl. a-şi scoate echipamentul, a se dezbrăca.


Echipaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équipage)

1. personalul unei (aero)nave, al unui tanc etc.

2. grup de elevi care participă la un concurs, reprezentând şcoala, oraşul etc.

3. termen comun pentru partea fixă ori pentru cea mobilă a unui instrument.

4. trăsură de lux trasă de cai; caleaşcă.


Echipament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équipement)

1. totalitatea obiectelor cu care se echipează cineva.

2. ~ de campanie = echipament pe care îl poartă soldaţii în război sau la instrucţie.

3. ansamblu de piese şi dispozitive ale unei maşini, instalaţii etc. care îi asigură buna funcţionare.


Echipare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (echipa)

1. acțiunea de a (se) echipa și rezultatul ei.

2. acțiunea de instalare și furnizare de echipament.

3. înzestrare cu cele necesare în vederea unei acțiuni, a unei expediții etc.

4. (prin general.) îmbrăcare.

5. (antonim) dezechipare.


Echipartiţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équipartition)

1. repartizare egală a unei substanţe, forţe etc. între diversele componente ale unui tot.

2. ipoteză potrivit căreia datele se repartizează uniform în interiorul fiecărei clase a unei serii statistice.


Echipat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (echipa)

1. înzestrat cu cele necesare în vederea unei acțiuni, expediții etc.

2. dotat, prevăzut cu echipamentul necesar.

3. pregătit pentru o acțiune.

4. (prin general.) îmbrăcat.

5. (antonim) dezechipat.


Adaptare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acţiunea de a (se) adapta; adaptaţie.

2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.

3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.

4. (bot.) modificările morfologice şi fiziologice ale plantei pentru a face faţă condiţiilor de mediu schimbat.

5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.

6. (antonime) inadaptare, neadaptare.


Amarina

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. amariner)

1. a instrui echipajul unei nave pentru serviciul la bord; a obișnui cu meseria de marinar sau, mai general, a obișnui cu marea; a amariniza.


Arma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. armer, it., lat. armare)

1. a introduce un cartuş în camera de tragere a unei arme.

2. a fixa armătura de fier a unei construcţii de beton armat.

3. a consolida cu o armătură o piesă, o galerie de mină.

4. (mar.) a echipa o navă cu cele necesare plecării în larg.

5. a introduce ramele unei ambarcaţii în furcheţi.


Astronaut, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. astronaute)

1. membru al echipajului unei nave cosmice; cosmonaut.


Atelaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attelage)

1. animalele de tracţiune înhămate la un vehicul şi harnaşamentul necesar.

2. harnaşament pentru caii unui atelaj (1).

3. echipament de legătură dintre două vehicule.

4. figură de stil, prin coordonarea unui termen concret cu unul abstract.


Automatiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. automatiser)

1. a echipa o instalaţie cu utilaj automat.