Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équipement)
1. totalitatea obiectelor cu care se echipează cineva.
2. ~ de campanie = echipament pe care îl poartă soldaţii în război sau la instrucţie.
3. ansamblu de piese şi dispozitive ale unei maşini, instalaţii etc. care îi asigură buna funcţionare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. adapta, lat. adaptatio)
1. acţiunea de a (se) adapta; adaptaţie.
2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.
3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.
4. (bot.) modificările morfologice şi fiziologice ale plantei pentru a face faţă condiţiilor de mediu schimbat.
5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attelage)
1. animalele de tracţiune înhămate la un vehicul şi harnaşamentul necesar.
2. harnaşament pentru caii unui atelaj (1).
3. echipament de legătură dintre două vehicule.
4. figură de stil, prin coordonarea unui termen concret cu unul abstract.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (bio- + reactor)
1. orice echipament capabil să ofere un mediu adecvat pentru creșterea organismelor biologice; reactor biologic.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (bio- + tehnician, cf. fr. biotechnicien)
2. persoană responsabilă de operarea și întreținerea echipamentelor sanitare utilizate în spitale și clinici.
Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (fr. clac)
1. interj. termen folosit de operatorul de sunet în filmările cinematografice pentru a indica faptul că echipamentul de înregistrare funcţionează.
2. s. n. zgomot sec (a ceva care se închide).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commande)
1. ordin, dispoziţie, poruncă.
3. conducere a unei unităţi militare.
4. post de ~ = loc unde stă comandantul trupelor şi de unde transmite comanda operaţiilor.
5. ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultană a unei mişcări.
6. acţiune de comandare a unui sistem tehnic.
7. echipamentul necesar efectuării ei.
8. dublă ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloţi să acţioneze comenzile.
9. (inform.) instrucţiune, parte integrantă a informaţiei transmise calculatorului de către utilizator.
10. cerere de marfă adresată unui furnizor, lucrare cerută unui meseriaş, unui antreprenor etc.
11. marfa comandată.
12. de ~ = executat după indicaţiile clientului.
13. (mar.) suprastructură pe o navă în care se află timoneria, camera hărţilor, cabina comandantului etc.
14. parâmă subţire (saulă) cu care se înfăşoară capătul unei parâme groase, împiedicându-i despletirea.