acreditiv

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)

1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.
2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii și consemnațiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.

econom, -oamă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. économe)

1. adj. care păstrează, care face economii.
2. cumpătat.
3. s. m. f. (în trecut) îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri.

econometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. économètre)

1. aparat pentru măsurarea economiilor realizate în consum.

monoproducție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mono1- + producţie)

1. specializare îngustă a unei economii naționale, limitată la o singură ramură economică.

parolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parole, it. parola, germ. Parole)

1. cuvânt secret, convențional, mijloc de recunoaștere de către militari, de către depunătorii pe librete de economii la purtător sau între membrii unei organizații conspirative.

regim

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. régime)

1. mod, sistem de organizare a vieții economice, politice și sociale a unui stat.
2. ansamblu de reglementări proprii activității unei instituții, întreprinderi etc.
3. totalitatea regulilor impuse modului de viață și de alimentare al cuiva.
4. ~ de economii = sistem de măsuri privind folosirea cât mai rațională a resurselor materiale, financiare și de muncă; ~ fluvial = evoluție medie a debitelor unei ape curgătoare în timp de un an.
5. totalitatea condițiilor de funcționare la un moment dat a unui sistem tehnic.
6. mod de evoluție ciclică a unui fenomen natural.
7. (lingv.) recțiune.