Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équateur, lat. aequator)
1. cerc mare, imaginar, pe suprafața Pământului, al cărui plan este perpendicular pe axa polilor și ale cărui puncte sunt egal depărtate de aceștia.
2. ~ ceresc = cercul mare al sferei cerești în al cărui plan se află ecuatorul terestru.
3. (mat.) unul dintre cercurile mari ale unei sfere.
4. linie imaginară care înconjură echidistant de poli o formație anatomică mai mult sau mai puțin sferică.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT aequatorialis
2. FR équatorial; dimidié
3. EN equatorial
4. DE äquatorial
5. RU эквториaльный
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. équatorial)
1. adj. de (la) ecuator, specific ecuatorului.
2. zonă ~ă = zonă de circa 10 grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului; climă ~ă = climat din zona ecuatorială, temperatură constant ridicată și pluviozitate abundentă; coordonate ~e = sistem de coordonate prin care se determină poziția aștrilor în raport cu ecuatorul ceresc.
3. care împarte în două jumătăți.
4. (biol.) placă ~ă = plan median al unei celule unde cromozomii fisurați se grupează în cursul mitozei.
5. s. n. lunetă astronomică pentru observarea mișcării stelelor și determinarea coordonatelor lor ecuatoriale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. autumnalis, fr. autumnal)
2. (astr.) punct ~ = unul din cele două puncte de intersecţie, dintre eliptică şi ecuatorul ceresc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bantou)
1. populaţie negridă din Africa ecuatorială şi de sud.
2. limbi ~ = familie de limbi negro-africane cu structură gramaticală şi lexic, apropiate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calme)
1. adj. în stare de linişte deplină.
2. stăpânit, cumpănit, liniştit; potolit, aşezat.
3. s. n. stare de nemişcare; linişte deplină.
4. ~ ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, a celor două emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vântului şi mişcări ascendente.
5. zonă oceanică în care predomină o vreme complet liniştită sau în care vânturile sunt foarte slabe.
6. stăpânire de sine, linişte; tact în acţiuni etc.; sânge rece.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chimpanzé)
1. maimuţă antropoidă mare, arboricolă, sociabilă, din Africa ecuatorială.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déclination, lat. declinatio)
1. unghi între direcţia unui astru şi planul ecuatorial.
2. ~ magnetică = unghiul dintre direcţia nordului magnetic şi meridianul geografic al unui loc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. équionoxial, engl. equinoctial)
2. punct ~ = fiecare dintre cele două puncte de intersecţie a eclipticii cu ecuatorul ceresc, în care se află Soarele la echinocţiu.
3. (despre flori) care rămâne în fiecare zi 12 ore deschisă şi 12 ore închisă; сarе se deschid şi se închid la anumite ore.