Dictionar

edict

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. edictum, germ. Edikt)

1. lege, ordonanță prin care un înalt magistrat roman își arăta activitatea trecută și anunța programul activității viitoare.
2. act, decret imperativ emis de un monarh sau de o autoritate laică ori bisericească.
 

edicta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. edictare, fr. édicter)

1. a promulga printr-un edict sau printr-o lege; a da un edict; a proclama.
2. a exprima, a pronunța ceva într-o manieră peremptorie.
 

edictal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. edictalis, fr. édictal)

1. referitor la un edict, la o ordonanță.
 

edictual, -ă

Parte de vorbire:  adj. (rar)  
Etimologie: (din edict)

1. cu caracter de edict.
 

benedictin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bénédiction)

1. s. m. f. călugăr(iță) dintr-un ordin catolic, care a desfășurat o susținută activitate în domeniul construcțiilor.
2. muncă de ~ = muncă intelectuală minuțioasă și de lungă durată.
3. adj. care aparține benedictinilor.
4. (fig.) laborios, harnic, muncitor.
 

benedictină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bénédictine)

1. lichior prin macerarea în alcool a unor plante aromate, preparat la început după rețeta călugărilor benedictini.
 

bernardin 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bernardin)

1. călugăr(iță) dintr-o congregație desprinsă din ordinul benedictinilor.
 

cistercieni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cisterciens)

1. s. m. pl. ordin de călugări benedictini din Franța, din sec. XI, care au jucat un rol deosebit în colportarea formelor arhitectonice ale goticului timpuriu, suprimând la biserici turnurile, portalurile, sculpturile și vitraliile pictate.
2. adj. care aparține ordinului cistercienilor (I).
 

crisobul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chrysobulle)

1. edict, act cu caracter solemn al unui împărat bizantin, întărit cu bula de aur având efigia acestuia.
 

edicta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. edictare, fr. édicter)

1. a promulga printr-un edict sau printr-o lege; a da un edict; a proclama.
2. a exprima, a pronunța ceva într-o manieră peremptorie.