Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. édifer, lat. edificare)
1. tr. (şi fig.) a zidi, a construi, a clădi.
2. tr., refl. a (se) lămuri, a (se) clarifica.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (edifica + -ant, cf. it. edificante)
1. care edifică, care lămurește în mod convingător; edificativ.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (edifica)
1. care lămurește în mod convingător; edifiant, edificant, (înv.) edifiatoriu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. édificateur, lat. aedificatore)
1. care edifică, care lămurește în mod convingător; concludent, pilduitor; edifiant.
2. (bot.) plante ~oare = plante care domină şi determină caracterul unei asociaţii vegetale.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. réédifier)
1. a edifica din nou, a reconstrui.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (convinge + -/ă/tor)
1. care convinge, care este capabil să convingă; care are putere de convingere; edificator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (de1- + constructor)
1. cel care contribuie la distrugerea a ceva deja edificat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. démolition)
1. acțiunea de a demola și rezultatul ei; demolare.
2. faptul de a dărâma o construcție sau un element de construcție (desfăcând piesă cu piesă).
3. (fig.) distrugere fizică sau morală a unei persoane.
4. (var.) demoliție.
5. (antonime) construcție, (înv.) edificație.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. édifiant)
1. care duce, prin exemplu sau vorbire, la virtute, la evlavie; moral, moralizator, educativ.
2. care edifică; care oferă cuiva o modalitate decisivă de a se lumina sau de a-și forma o părere; edificator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. édificateur, lat. aedificatore)
1. care edifică, care lămurește în mod convingător; concludent, pilduitor; edifiant.
2. (bot.) plante ~oare = plante care domină şi determină caracterul unei asociaţii vegetale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éloquent, lat. eloquens)
1. care vorbeşte frumos şi convingător; concludent, edificator.
2. (şi adv.) plin de înţeles; semnificativ; expresiv, demonstrativ.