Dictionar

educa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. éduquer, lat. educare)

1. a crește, a forma pe cineva prin educație.
 

autoeduca

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + educa)

1. a se educa pe sine însuși.
 

educabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éducable)

1. care poate fi educat; care are vârsta sau capacitatea necesară pentru a fi educat.
2. (antonim) ineducabil.
 

educabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éducabilité)

1. posibilitatea de a fi educat.
 

educat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. educa)

1. care a primit educație; manierat; politicos; civilizat.
2. (anton.) needucat.
 

educație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éducation, lat. educatio)

1. activitate socială cu caracter fundamental de transmitere a experienței de viață, a culturii către generații tinere, de influențare sistematică și conștientă a dezvoltării intelectuale, morale sau fizice; totalitatea acestei acțiuni.
2. (p. ext.) culturalizare, ridicare metodică a nivelului ideologic, cultural, profesional; faptul de a dezvolta facultățile morale, intelectuale și fizice ale unui om, ale unui popor etc.
3. bună creștere, bună cuviință.
4. educație fizică = dezvoltare armonioasă a fizicului prin exerciții gimnastice.
 

educațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. educational, fr. éducationnel)

1. referitor la educație în general, la învățământul care urmărește dezvoltarea capacităților și formarea aptitudinilor; care ține de știința educației; educativ.
 

acampsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)

1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.
 

-AGOGIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. agoge „conducere, transportare”)

1. „conducere, îndrumare, orientare, educare”.
 

amenda (2)

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. amender)

1. a modifica în vederea îmbunătățirii.
2. a corecta un proiect de lege sau o propunere legislativă, în timpul dezbaterilor parlamentare, în vederea îmbunătățirii acestuia; a îmbunătăți prin amendamente (o lege).
3. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanțe.
4. (jur.) a modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare.
 

analfabetism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. analphabétisme)

1. incapacitatea sau dificultatea de a citi, scrie, înțelege un text/propoziție și număra, cel mai adesea din cauza lipsei de educație; neștiință de carte.
 

andragogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (andr- + -agogie)

1. știința și practica educației adulților.
 

antianginos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiangineux)

1. (medicament) capabil să reducă frecvența, intensitatea crizelor anginoase.