Dictionar

Rezultate secundare (Educat):

Autoeducat

Parte de vorbire: s.n. (rar)
Origine: (autoeduca)

1. educare de către sine însuși; autoeducare, autoeducație.


Educat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. educa)

1. care a primit educație; manierat; politicos; civilizat.

2. (anton.) needucat.


Educaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éducation, lat. educatio)

1. activitate socială cu caracter fundamental de transmitere a experienței de viață, a culturii către generații tinere, de influențare sistematică și conștientă a dezvoltării intelectuale, morale sau fizice; totalitatea acestei acțiuni.

2. (p. ext.) culturalizare, ridicare metodică a nivelului ideologic, cultural, profesional; faptul de a dezvolta facultățile morale, intelectuale și fizice ale unui om, ale unui popor etc.

3. bună creștere, bună cuviință.

4. educație fizică = dezvoltare armonioasă a fizicului prin exerciții gimnastice.


Educaţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. educational, fr. éducationnel)

1. referitor la educaţie în general, la învăţământul care urmăreşte dezvoltarea capacităţilor şi formarea aptitudinilor; care ţine de ştiinţa educaţiei; educativ.


Educaționirisit, -ă

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (din educație)

1. (despre copii, tineret, oameni, colectivități umane) educat.


Educativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éducatif)

1. care aparține educației, referitor la educație; care contribuie la educația cuiva; educațional.

2. cu valoare formativă.


Analfabetism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. analphabétisme)

1. incapacitatea sau dificultatea de a citi, scrie, înțelege un text/propoziție și număra, cel mai adesea din cauza lipsei de educație; neștiință de carte.


Andragogie

Parte de vorbire: s.
Origine: (andr- + -agogie)

1. ştiinţa şi practica educaţiei adulţilor.


Autodisciplinare

Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + disciplinare)

1. acţiune educativă exercitată asupra cuiva de către persoana sau grupul social respectiv.


Autoeducativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (autoeduca + -tiv, cf. it. autoeducativo)

1. caracteristic autoeducației.

2. cu caracter de autoeducație.

3. cu efect de autoeducație.

4. referitor la autoeducaţie.


Autoformaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + formaţie)

1. educaţie prin sine însuşi; autoformare.

2. formare individuală prin învățământ la distanță care folosește instrumente educaționale multimedia.


Autorealizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + realizare)

1. proces educativ axat pe participarea individului la acţiuni susţinute în scopul dezvoltării propriei personalităţi.