Rezultate secundare (Educat):
Parte de vorbire: s.n. (rar)
Origine: (autoeduca)
1. educare de către sine însuși; autoeducare, autoeducație.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. educa)
1. care a primit educație; manierat; politicos; civilizat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éducation, lat. educatio)
1. activitate socială cu caracter fundamental de transmitere a experienței de viață, a culturii către generații tinere, de influențare sistematică și conștientă a dezvoltării intelectuale, morale sau fizice; totalitatea acestei acțiuni.
2. (p. ext.) culturalizare, ridicare metodică a nivelului ideologic, cultural, profesional; faptul de a dezvolta facultățile morale, intelectuale și fizice ale unui om, ale unui popor etc.
3. bună creștere, bună cuviință.
4. educație fizică = dezvoltare armonioasă a fizicului prin exerciții gimnastice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. educational, fr. éducationnel)
1. referitor la educaţie în general, la învăţământul care urmăreşte dezvoltarea capacităţilor şi formarea aptitudinilor; care ţine de ştiinţa educaţiei; educativ.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (din educație)
1. (despre copii, tineret, oameni, colectivități umane) educat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éducatif)
1. care aparține educației, referitor la educație; care contribuie la educația cuiva; educațional.
2. cu valoare formativă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. analphabétisme)
1. incapacitatea sau dificultatea de a citi, scrie, înțelege un text/propoziție și număra, cel mai adesea din cauza lipsei de educație; neștiință de carte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (andr- + -agogie)
1. ştiinţa şi practica educaţiei adulţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + disciplinare)
1. acţiune educativă exercitată asupra cuiva de către persoana sau grupul social respectiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (autoeduca + -tiv, cf. it. autoeducativo)
1. caracteristic autoeducației.
2. cu caracter de autoeducație.
3. cu efect de autoeducație.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + formaţie)
1. educaţie prin sine însuşi; autoformare.
2. formare individuală prin învățământ la distanță care folosește instrumente educaționale multimedia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + realizare)
1. proces educativ axat pe participarea individului la acţiuni susţinute în scopul dezvoltării propriei personalităţi.