Dictionar

educator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éducateur, lat. educator)

1. adj., s. m. f. (persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); mentor, preceptor.
2. s. f. persoană care se ocupă cu educația copiilor preșcolari.
 

donjuan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. donjuan)

1. (fam.) bărbat ahtiat după aventuri amoroase; om seducător, crai.
 

formator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. formateur, engl. formatter)

1. s. m. f. muncitor care confecționează forme de turnătorie; formar.
2. educator însărcinat cu formarea profesională.
3. s. n. aparat de laborator pentru formarea foilor de pastă de hârtie sau de semifabricate fibroase, pe baza cercetării cărora se determină caracteristicile fizico-chimice ale acestora.
4. (inform.) program care realizează conversia de format a datelor.
 

mentor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. mentor, germ. Mentor)

1. preceptor, educator; îndrumător.
2. plantă pe care se altoiește o ramură de la o plantă tânără, cu scopul de a-i imprima caracterele acesteia.
 

pedagog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. pédagogue, lat. paedagogus, gr. paidagogia)

1. cel care instruiește, educă pe copii, pe tineri; educator, (prin ext.) profesor.
2. specialist în pedagogie, știința și arta educației.
3. (antic.) sclav instruit care însoțea și învăța pe copiii stăpânului la școală.
4. (antonime) discipol, elev.
 

pempant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pimpant)

1. care este îmbrăcat într-un mod care să atragă privirea.
2. care este elegant, grațios, care are un exterior vesel; dichisit, atrăgător, seducător.
3. (depr.) care este excesiv de cochet, afectat.
4. (var.) pimpant.
 

preceptor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. précepteur, lat. praeceptor)

1. educator particular al unui copil sau al unui tânăr, pedagog.