Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. édulcorer)
1. a îndulci (o băutură, un medicament etc.); a atenua.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. édulcorant)
1. I. care edulcorează; care atenuează, care îndulcește.
2. se spune despre o substanță care dă o aromă dulce.
3. II. substanţă care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci.
4. produs folosit pentru a aroma sau a da un gust dulce alimentelor.
5. ~ de sinteză = îndulcitor fără zahăr.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (edulcora)
1. acțiunea de a edulcora; edulcorație.
2. (despre băuturi, medicamente etc.) îndulcire prin adăugare de zahăr, de miere, de sirop etc.
3. (figurat; deseori depreciativ) atenuare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. édulcoration)
1. acțiunea de a edulcora; rezultatul acestei actiuni; edulcorare.
2. adăugarea unei cantități de zahăr, miere sau sirop la o substanță pentru a o îndulci sau a-i masca aroma, sau pentru a face plăcută o substanță fără gust.
3. (figurat) acțiunea de a atenua vigoarea unei ființe sau a unui lucru; rezultatul acestei acțiuni.
4. (var.) (înv.) edulcorațiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. édulcoration)
1. acțiunea de a edulcora; rezultatul acestei actiuni; edulcorare.
2. adăugarea unei cantități de zahăr, miere sau sirop la o substanță pentru a o îndulci sau a-i masca aroma, sau pentru a face plăcută o substanță fără gust.
3. (figurat) acțiunea de a atenua vigoarea unei ființe sau a unui lucru; rezultatul acestei acțiuni.
4. (var.) (înv.) edulcorațiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (edulcora)
1. acțiunea de a edulcora; edulcorație.
2. (despre băuturi, medicamente etc.) îndulcire prin adăugare de zahăr, de miere, de sirop etc.
3. (figurat; deseori depreciativ) atenuare.