Dictionar

Rezultate secundare (Efemer):

Efemer 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éphémère)

1. adj. de scurtă durată, vremelnic, trecător.

2. (despre plante, animale) cu perioadă de dezvoltare scurtă, în decursul unui sezon de vegetaţie.

3. s. f. pl. insecte efemeride.


EFEMER(O)-

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. éphémér/o/-, cf. lat. ephemeris, gr. ephemeros)

1. „efemer”.


Efemer; temporar; trecător

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT efemerus; hemerobius; fugax; evanescens; tabidus

2. FR fugace; éphémère; temporaire

3. EN ephemeral; shortlived; ephemerous; fugacious; fugative; transient; transitory

4. DE flüchtig; vergänglich; kurzlebig; ephemer; ephemerisch

5. RU эфемерный; летучий; непрочный; нестойкий; недолrовечный; временный; проходящий

6. HU múló, múlékony, tiszavirág-életű; ideiglenes, időleges; múlandó, futó


Efemeride

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éphéméridés)

1. ordin de insecte pseudonevroptere care nu trăiesc în stare adultă decât o zi.

2. plante cu ciclul de viață foarte scurt.

3. tabele astronomice în care sunt indicate pozițiile zilnice ale aștrilor.

4. note, noțite (de ziar, de calendar) care indică evenimentele petrecute la epoci diferite în aceeași zi.

5. (fig.) gânduri, idei, lucruri etc. trecătoare.


Efemeritate

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. efemerita)

1. caracter efemer.


Efemeriza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (efemer + -iza)

1. a face devină, a deveni efemer.


Efemer 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éphémère)

1. adj. de scurtă durată, vremelnic, trecător.

2. (despre plante, animale) cu perioadă de dezvoltare scurtă, în decursul unui sezon de vegetaţie.

3. s. f. pl. insecte efemeride.


EFEMER(O)-

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. éphémér/o/-, cf. lat. ephemeris, gr. ephemeros)

1. „efemer”.


Efemeritate

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. efemerita)

1. caracter efemer.


Efemeriza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (efemer + -iza)

1. a face devină, a deveni efemer.


Efemerofite

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éphémérophytes)

1. plante efemere.


Fenocopie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phénocopie)

1. (biol.) modificare efemeră care imită fenotipul caracteristic manifestării unei mutaţii.