Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éphémère)
1. adj. de scurtă durată, vremelnic, trecător.
2. (despre plante, animale) cu perioadă de dezvoltare scurtă, în decursul unui sezon de vegetaţie.
3. s. f. pl. insecte efemeride.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. éphémér/o/-, cf. lat. ephemeris, gr. ephemeros)
1. „efemer”.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT efemerus; hemerobius; fugax; evanescens; tabidus
2. FR fugace; éphémère; temporaire
3. EN ephemeral; shortlived; ephemerous; fugacious; fugative; transient; transitory
4. DE flüchtig; vergänglich; kurzlebig; ephemer; ephemerisch
5. RU эфемерный; летучий; непрочный; нестойкий; недолrовечный; временный; проходящий
6. HU múló, múlékony, tiszavirág-életű; ideiglenes, időleges; múlandó, futó
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éphéméridés)
1. ordin de insecte pseudonevroptere care nu trăiesc în stare adultă decât o zi.
2. plante cu ciclul de viață foarte scurt.
3. tabele astronomice în care sunt indicate pozițiile zilnice ale aștrilor.
4. note, noțite (de ziar, de calendar) care indică evenimentele petrecute la epoci diferite în aceeași zi.
5. (fig.) gânduri, idei, lucruri etc. trecătoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (efemer + -itate, cf. fr. éphémérité)
1. caracter efemer, calitatea a ceea ce nu durează; vremelnicie.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (efemer + -iza, cf. fr. éphémériser)
1. a face să devină sau a deveni efemer.
2. a oferi un caracter efemer la.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éphémère)
1. adj. de scurtă durată, vremelnic, trecător.
2. (despre plante, animale) cu perioadă de dezvoltare scurtă, în decursul unui sezon de vegetaţie.
3. s. f. pl. insecte efemeride.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. éphémér/o/-, cf. lat. ephemeris, gr. ephemeros)
1. „efemer”.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (efemer + -itate, cf. fr. éphémérité)
1. caracter efemer, calitatea a ceea ce nu durează; vremelnicie.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (efemer + -iza, cf. fr. éphémériser)
1. a face să devină sau a deveni efemer.
2. a oferi un caracter efemer la.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. éphémérophytes)
1. (bot.) plante cu perioada de vegetație scurtă, de la germinare până la răspândirea semințelor, uneori în jur de 2 până la 3 săptămâni; plante efemere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phénocopie)
1. (biol.) modificare efemeră care imită fenotipul caracteristic manifestării unei mutaţii.